Despre ceai

Produs de origine vegetala din grupa stimulentelor naturale, ceaiul, se obtine din mugurii, florile si frunzele tinere ale arborelui de ceai -Thea chinensis si Thea assamica -, care au fost supuse rasucirii, fermentarii si uscarii.
Acest arbore se cultiva in plantatii din China, Japonia, India, Ceylon, precum si in Azerdbaijan, Georgia, S.U.A., Brazilia etc. Poate atinge 7-12 m inaltime dar, pentru obtinerea unor recolte mari de frunze, talia acestui arbore este controlata prin taieri speciale, ajungandu-se la un arbust care nu depaseste 1 m. El prezinta frunze stralucitoare colorate in verde inchis, tari si de forma eliptica cu petiolul scurt si capetele fin dintate, prevazute cu perisori argintii pe partea inferioara .
Dimensiunile frunzelor ajunse la maturitate variaza ca lungime intre 5 - 6 cm sau 10 - 25 cm, iar latimea acestora atinge 2-3 cm, respectiv 4-9 cm. Florile sunt de culoare alba sau galbuie, iar fructul este format dintr-o capsula de culoare bruna-roscata, neteda, acoperita de o membrana, care formeaza trei loje cu cate o samanta amara si bogata in grasimi.
Compozitia chimica a ceaiului variaza in functie de recolta, conditii pedoclimatice si metoda de prelucrare. Ca si cofeina din cafea, theina continuta in ceai este un alcaloid care excita sistemul nervos, facand sa dispara senzatia de oboseala. Frunzele tinere de ceai contin theina in cantitati mai mari decat cele mature si ceaiul obtinut din ele este de calitate superioara.
Productia mondiala de ceai, estimata la circa 1,3 mil. t anual, cuprinde, in mare parte, doua tipuri de ceai: ceaiul negru si ceaiul verde.

Ceaiul negru
Dupa ce sunt culese, frunzele sunt supuse apoi unei operatiuni de ofilire, care face ca apa sa se evapore, devenind moi. Stranse in mana, frunzele se lipesc intre ele sub forma de aglomerari. In timpul acestui proces, o anumita cantitate de clorofila se distruge, proteinele trec in stare solubila, substantele tanante se oxideaza, rezultatul fiind formarea aromei.
Dupa ofilire, frunzele sunt rasucite in masini speciale, operatiune prin care se elimina sucul celular si se produce ruperea frunzelor. Frunzele de ceai sunt apoi resortate si fermentate timp de 3-6 ore In timpul fermentarii, frunzele de ceai isi schimba culoarea din verde in brun-roscat si capata aroma caracteristica ceaiului.
Urmeaza apoi uscarea in conditii speciale, pentru a nu-si pierde aroma. Ceaiul uscat are culoare inchisa si este foarte higroscopic. El se sorteaza in trei calitati, in functie de marimea particulelor din care este format:
a) calitatea superioara (Pekoe): ceai care provine din prima recolta – de culoare neagra-argintie, cu varful alb, gust fin si aroma puternica, iar in infuzie colorate in galben, deschis;
b) calitatea I (Suchong): ceai care provine din recolta a doua - de culoare neagra, cu gust dulce, iar in infuzie este colorat in negru inchis;
c) calitatea a Il-a (Congo): ceai obtinut din frunze mari de la a treia recolta - de culoare neagra-cenusie.

Ceaiul verde
Ceaiul verde are gustul amarui, astringent si provine din frunzele care isi pastreaza clorofila si substantele tanante, ramanand de culoare verde, intrucat nunu au fost supuse tratamentului de ofilire si fermentare. Dupa recoltare, frunzele sunt tratate cateva minute in vapori fierbinti de apa, pentru distrugerea enzimelor, iar apoi racite si uscate. Din ceaiul verde se obtine o infuzie placuta, aromata, colorata in galben deschis.
Ceaiul verde se clasifica in urmatoarele calitati:
• Hyson: ceaiul provenit din prima recolta, cu frunze mici, rasucite, de culoare verde-albastruie, cu infuzia galbena si miros aromatic;
• Gunpowder: ceaiul obtinut din recolta a doua, cu frunzele rasucite in forma de globule, de culoare verde spre negru si infuzia de culoare galbena;
• Tonkay: ceaiul provenit din a treia recolta, cu frunzele rasucite si neregulate, de culoare verde-galbuie si infuzie colorata in galben intens.